Pianistul Gheorghe Halmos
Gheorghe Halmos impunea prin tinuta eleganta, prin manierele desavarsite, prin cultura vasta si ramificata, prin mobilitatea intelectuala, prin firescul comunicarii.
Recitalurile lui erau "de o mare concentrare a gandirii si in acelasi timp de o profunda noblete a emotiei." - criticul Alfred Hoffman
S-a scris adesea ca pianistul Halmos canta opus-urile beethoveniene fara cusur, cu o expresivitate constanta, ca un ganditor care dispune de o bogata paleta coloristica si de o exceptionala forta constructiva.
Alaturi de Bach, Mozart,Schubert, Schumann , Brahms, Chopin, Liszt sau Bartók, Beethoven a fost intr-adevar unul din preferatii sai, unul dintre compozitorii prin care pianistul Gh. Halmos a revitalizat recitalurile, intelegand- dupa afirmatia aceluiasi Alfred Hoffman - ca "recitalul este o forma esentiala de propagare a culturii muzicale."
Just, sincer, dar si auster, simplu si convingator, cantul lui Gheorghe Halmos ramane, dupa opinia specialistilor "imbibat de o emotie discreta dar penetranta, cu valente poetice extrem de personale."
Valentele poetice, ca si bogatia coloristica a sunetului, simtul stilului, gustul rafinat, ritmul perfect, au fost subordonate de pianistul Gheorghe Halmos unui element esential: cultura muzicala vasta si, ca atare, cunoasterea in profunzime a continutului emotional al piesei respective.
"...trebuie sa subliniez ca nu cant niciodata ceea ce nu-mi place si ceea ce nu se potriveste temperamentului meu. Deci sinceritatea mea este de la inceput asigurata." (Gh. Halmos)
"Datorita scolii mele, ... de multe ori se spune despre mine ca as fi un interpret romantic.Eu cred ca asta este adevarat si de aceea si Beethoven are loc in aceasta categorie."
D. Petecel: Poate ca tocmai aceasta placere de a canta, care v-a caracterizat toata viata, va da energia sa continuati?
Gh. Halmos: Da, placerea, dar si altceva: sunt fericit sa constat de multe ori ca aceasta cariera interpretativa este importanta si folositoare pentru oamenii care doresc sa asculte muzica. Pana astazi, contactul direct cu interpretul a ramas esential.Nu neg utilitatea Radio-ului, a televiziunii sau a discurilor.Ele fac enorm de mult in propagarea muzicii. Dar concertele noastre, participarea- sa spunem activa-a auditoriului, posibilitatea de a exprima prin muzica dorinta noastra spre mai bine, spre mai frumos, spre seninatate in viata, aceasta da o forta incomparabila care ne face sa aspiram mereu spre idealuri tot mai nobile, tot mai inalte.